LA HERENCIA
No le dolió interrumpir su vida de socia del bufete, ni el precio exagerado del billete Madrid-Bucarest sacado con tan poco margen. Se conmovió con la sensación de lejanía respecto a su tía, fallecida aquella mañana. No hablaban desde Navidad.
Tras el vuelo nocturno, las casi once horas hasta su aldea, Călinești, la dejaron destrozada. La habitación del duelo estaba iluminada solo por velas; el ataúd, aún abierto, rodeado de flores traídas por los vecinos. El olor a incienso penetró hasta su conciencia. En una bandejita, sobre la mesilla, billetes dejados por todos para ayudar.
Al día siguiente, ya sola, le costó encontrar el camino de regreso desde el cementerio. La casa seguía igual: pequeña, oscura, de techo bajo. El sofá hundido, la estufa renegrida, las paredes manchadas de humedad.
Le correspondía vaciarla para venderla.
En un cajón halló una docena de sobres con recibos cuidadosamente ordenados. En uno, que llevaba su nombre, la foto de la entrega de su beca para estudiar en España, junto a quince años de recibos del dinero enviado por la tía a la Fundación Maramureș.
Delicadamente, guardó la foto.
Antes de cerrar con llave la vieja puerta, envió su primera gran donación.
MOȘTENIREA
Nu a durut-o întreruperea vieții ei de parteneră la cabinet. Nici prețul exagerat al biletului Madrid–București, cumpărat în grabă. A mișcat-o doar senzația de depărtare față de mătușa ei, care a murit în dimineața aceea. Nu au mai vorbit de la Crăciun.
După zborul de noapte, cele aproape unsprezece ore până la Călinești, satul ei, au lăsat-o sleită. Camera de priveghi era luminată doar de lumânări; sicriul, încă deschis, înconjurat de flori aduse de vecini. Mirosul de tămâie i-a pătruns în tot sufletul ei. Pe o tăviță, lângă pat, bancnote lăsate de toți, ca ajutor.
A doua zi, singură, abia a găsit drumul înapoi de la cimitir. Casa rămăsese la fel: mică, întunecată, cu tavanul jos. Canapeaua adâncită, soba înnegrită, pereții pătați de umezeală.
Trebuia s-o golească pentru vânzare.
Într-un sertar a găsit o duzină de plicuri cu chitanțe așezate cu grijă. Într-unul, cu numele ei, fotografia de la înmânarea bursei pentru studiile în Spania, alături de chitanțele transferurilor făcute de cincisprezece ani către Fundația Maramureș.
A păstrat cu grijă fotografia.
Înainte de a încuia ușa veche, a trimis prima ei mare donație.